Stirile si presa

    Am impresia ( si cred ca nu sunt singurul ) ca  presa, si in primul rand presa scrisa, merge pe o panta din ce in ce mai abrupta. In goana dupa senzational si multe alte prostii care, chipurile, ar trebui sa trezeasca interes cititorilor, observam ca se pierde aproape in totalitate ceea ce ar trebui sa fie pe primul plan: informarea oamenilor.

   Vedem zilnic articole de prima pagina care se doresc a fi ineresante dar care numai interesante nu sunt. 

   Articolele publicate nu mai informeaza omul ci doar ii ocupa timpul, conducandu-l implicit spre indobitocire. Desi un articol gen stire ar trebui sa fie cat se poate de obiectiv, observam ca din ce in ce se omite si acest fapt. Prin urmare, citim articole care (imi cer iertare ca ma repet), desi au menirea sa ne informeze asupra unui fapt totusi observam ca nu sunt nimic altceva decat opinii ale unor ziaristi care nici macar nu respecta principiile etice.

   Dar....asta e. Asa e cel mai bine, atat pentru trusturile de presa cat si pentru cei care ne conduc. Atat timp cat tii sub papuc o multime de oameni indobitocita, ca sa nu spun de-a dreptul proasta, poti sa-ti vezi de "treburi", fara ca cineva sa observe sau sa te intrebe de ce faci asa. Si uite-asa lumea ajunge  sa creada toate rahaturile iar mai apoi sa auzi, asa cum auzim pe multi dintre conationalii nostri: "Daca domnul Basescu a spus, inseamna ca asa e", "A scris la ziar. Am citit eu in ziarul X".

Puttin' on the Ritz

   Inca o melodie frumoasa, pentru toata lumea. Sper sa va placa. Mie daca nu mi-ar placea nu v-as stresa, deci e clar ca-mi place. Vizionare/auditie placuta.

Oldies but goldies

   De fel nu sunt un melancolic dar totusi cand asculti o astfel de melodie....sincer....e un sentiment placut. Pe mine, sincer, aceasta melodie ma binedispune de fiecare data cand o ascult. Bine, acum sa nu ma intelegeti gresit si sa credeti ca sunt o persoana de varsta a treia, care mediteaza la vremurile trecute. Nicidecum, insa cand asculti astfel de melodii, care au fost si vor fi adevarate opere, cred ca e imposibil sa ramai tot in starea aceea a „omului de piatra”. Acum nu vreu sa tin eu o poliloghie aici asa ca va las sa ascultati si sa va convingeti singuri ca nu vorbesc prostii ci va recomand ceva de calitate.

   P.S. Tineti la valori si nu va lasati amagiti de toate falsurile ce se dau drept autentice.

M-am saturat de nebunia asta

   De fiecare data cand ies in oras simt ca nu mai pot. Doar ce ai iesit din scara blocului si te si iau durerile de cap. Soferii sunt foarte grabiti, trecerile de pietoni pentru multi dintre ei nici nu exista, culoarea rosie a semaforului nu mai inseamna „Stop” pentru multi soferi bucuresteni.

   Fiecare mai grabit decat altul asa incat nici urma de bun simt nu se mai gaseste in acel om grabit. Care mai de care taie fata partnerului de trafic in incercarea de a trece cat mai repede de semafor si chiar daca e galben el forteaza si astfel pitonii daca vor sa ramana pe picioarele lor trebuie sa mai astepte cateva momente, pana se calmeaza spiritele si abia apoi sa se angajeze in traversarea strazii. Aaaaa.....sa nu mai vorbim de claxoane, care parca nu se mai opresc. Nici nu s-a facut bine verde ca deja incep claxoanele. Cred ca cel mai bun lucru ar fi sa  nu se mai accepte folosirea claxonului in oras. Cine-l foloseste, amenda!  Si uite-asa mai scapam putin de durerile de cap.
   Nu stiu ce parere au altii despre aceste aspecte dar cred ca acestea nu duc decat la autodistrugere. Si uite-asa clipa de clipa aflam de la stiri ca a mai murit cineva lovit de o masina sau „a murit in timp ce incerca sa depaseasca un alt autovehicul intr-o curba”: ca doar se grabea, nu putea astepta putin sa treaca de curba...